Sari la conținut

Fii cu un pas inainte, fii informat

Afaceri

Prețul psihologic: terminațiile în 9, prețul de referință și ofertele la pachet

Etichete de preț agățate pe rafturile unui magazin mic

Prețul psihologic este felul în care o afacere afișează un preț astfel încât clientul să îl perceapă ca mai mic, mai corect sau mai avantajos decât ar sugera simpla cifră. Tehnicile cele mai folosite sunt terminațiile în 9 sau 99, prețul de referință pus alături de cel cerut și ofertele la pachet. Toate funcționează doar dacă prețul de bază acoperă costurile și lasă o marjă reală.

Ce este prețul psihologic și de ce influențează decizia?

Prețul psihologic folosește faptul că oamenii nu compară prețurile ca un calculator, ci prin scurtături mentale: prima cifră, comparația cu un alt preț văzut în apropiere și senzația de „câștig”. Efectul este mai slab la produsele cumpărate des, ale căror prețuri clientul le cunoaște, și mai puternic la cele cumpărate rar, pentru care nu are un reper.

De ce terminațiile în 9 par mai mici?

Terminațiile în 9 par mai mici deoarece cititorul reține în primul rând cifra din stânga, iar 19,99 lei este înregistrat ca „19 și ceva”, nu ca „20”. Diferența reală de un ban este neglijabilă, dar pragul psihologic de la 19 la 20 sau de la 99 la 100 este perceput ca un salt.

Terminațiile au și un efect de imagine: prețurile rotunde transmit simplitate și calitate, iar cele în 9 sugerează reducere.

Tip de preț Exemplu Impresia transmisă Unde se potrivește
Terminație în 9 sau 99 49,99 lei Preț redus, ofertă Magazine, comerț online, produse de larg consum
Preț rotund 50 lei Simplitate, calitate Servicii, produse premium, meniuri
Preț precis 47,30 lei Calcul atent, preț „corect” Produse vândute la greutate, servicii tehnice
Preț pe unitate mică 2 lei pe zi Efort financiar mic Abonamente, servicii lunare

Cum se folosește prețul de referință?

Prețul de referință este un preț afișat alături de cel cerut, care servește drept termen de comparație și face oferta să pară avantajoasă. Cel mai cunoscut exemplu este prețul vechi tăiat cu o linie, lângă prețul nou.

Un alt mod este așezarea unui produs mai scump lângă cel pe care afacerea vrea să îl vândă. Un meniu cu trei variante, de 30, 45 și 70 de lei, orientează mulți clienți spre varianta din mijloc, percepută ca alegere echilibrată. Prețul de referință trebuie să fie real: un preț „vechi” care nu a fost niciodată practicat induce clientul în eroare, iar practicile comerciale înșelătoare sunt interzise de legislația privind protecția consumatorilor.

Când ajută ofertele la pachet?

Ofertele la pachet ajută atunci când produsele se folosesc împreună și când pachetul crește valoarea medie a unui bon fără a reduce prea mult marja. Un set format din cafea și un fursec, un kit de întreținere sau un abonament pe trei luni sunt exemple tipice.

  • Pachetul complementar: produse care se folosesc împreună, cu o reducere mică față de cumpărarea separată.
  • Pachetul de cantitate: „3 la preț de 2” sau o reducere pentru volum, potrivit produselor consumabile.
  • Pachetul pe niveluri: variante de bază, standard și completă, din care clientul alege.

Înainte de lansare se calculează marja pachetului, nu a fiecărui produs în parte. Diferența dintre adaos și marjă, explicată în articolul despre alegerea prețului corect, evită situația în care pachetul se vinde bine, dar aduce pierdere.

Ce greșeli apar frecvent la stabilirea prețului psihologic?

Cea mai frecventă greșeală este folosirea tehnicilor de afișare în locul unui calcul de cost. Alte greșeli obișnuite sunt reducerile permanente, care îl învață pe client să nu mai cumpere la preț întreg, amestecul de prețuri rotunde și terminații în 9 fără o logică vizibilă și prețurile afișate diferit pe raft, pe site și la casă.

Imaginea generală a afacerii contează la fel de mult: un preț rotund și ferm funcționează doar dacă produsul și prezentarea îl susțin, aspect discutat în materialul despre importanța brandului în alegerea clientului.

Cum se testează o schimbare de preț într-o afacere mică?

O schimbare de preț se testează pe o perioadă limitată și pe un număr mic de produse, urmărind vânzările, marja și valoarea medie a bonului înainte și după. Este util ca perioada de comparație să fie similară ca sezon și zile ale săptămânii.

  1. Se alege un singur element de schimbat: terminația, prețul de referință sau pachetul.
  2. Se notează vânzările din ultimele 4–6 săptămâni ca reper.
  3. Se aplică schimbarea pentru aceeași durată.
  4. Se compară nu doar numărul de produse vândute, ci și profitul rămas.

Indicatorii care arată dacă o creștere de vânzări merită efortul sunt prezentați pe larg în articolul despre măsurarea unei creșteri prin indicatori simpli.

Mai citește

Bilet de întoarcereȘtiri OnlineFii cu un pas inainte, fii informat
Sus